Greu de la vorbe la fapte, nu?

Cristi Severin

Ca in orice poveste de dragoste si in cea pentru Dinamo n-ai cum sa nu dai si de nabadai…

In urma cu aproape doi ani, atunci cand s-a nascut ideea acestei asociatii, suflarea dinamovista parea sa-si fi gasit, in cele din urma, una dintre caile firesti de a-si manifesta frustrarea fata de degringolada economica si manageriala a clubului.

Se adunasera multe neimpliniri, iar cele din epoca Negoita, autoproclamat salvator, se suprapusesera, firesc, peste mostenirea lasata de cei de dinaintea lui, care sunt totusi principalii vinovati in toata aceasta afacere.

Dezvoltarea lui Dinamo a fost privata de milioane de euro pur si simplu jecmanite de actionarii sai, care au actionat de-a lungul timpului mai ceva ca un clan  interlop de recuperatori, bani din care probabil am fi putut recupera o parte, daca Negoita ar fi intentionat sa se constituie parte civila in celebrul dosar al transferurilor.

De ce n-a facut-o? Pai, oricate motive ar invoca, probabil ca cel mai pertinent ar fi cel in care ar raspunde cu un dicton – “Corb la corb nu-si scoate ochii” – un asa-zis principiu de etica al celor care se cred deasupra altor indivizi, multi si prosti, pe care considera ca-i pot manipula oricum si oricand doresc.

“New Dinamo”, va mai aduceti aminte de cate ori ati auzit expresia asta? De prea multe, ca sa mai reprezinte ceva, nu? Si totusi, proiectul acesta e vorba cu adevarat chiar de un New Dinamo.

Ce ar trebui sa inteleaga cei mai reticenti in ceea ce priveste proiectul ADPD e ca tocmai cu aportul nostru, prin vointa noastra, se edifica acum ceva nemaintalnit in Romania – un club de fotbal condus de o asociatie de suporteri –  o intreprindere ce inca pare utopica multora, dar pe care, impreuna o putem transforma in realitate.

Poate ca lucrurile s-au miscat mai greu decat se asteptau unii dintre noi, poate ca s-a pierdut ceva timp, lucru ce poate fi motivat temeinic sau nu. Cu siguranta exista inca retinere, dar proiectul a demarat si chiar daca e perfectibil, reprezinta cel mai bun lucru care s-a intamplat in viata lui Dinamo in ultimii 30 de ani.

Ganditi-va cum va arata Dinamo in viitor, cat de superiori am fi celorlalte echipe, care ar depinde in continuare de toanele si hachitele unui asa-zis patron, care crede ca doar ceea ce gandeste, face si spune el reprezinta cele mai bune solutii, pentru ca asa e in Romania, asta e meteahna celor care conduc, boieri, Fanar…

Cum ar fi ca la grupele de copii si juniori sa existe o selectie adevarata, meritorie, metode noi de antrenament, implementate chiar de antrenori straini, din scoli de fotbal performante. Probabil ca in primii ani nu vom putea concura cu croatii, cu sarbii, pentru ca va fi greu de luptat in primul rand cu imaginea creata fotbalistului roman de tepele date de clanul Becali, dar cu siguranta viitorul va arata mai bine, mai aproape de ceea ce inseamna fotbalul modern.

Cum ar fi ca un junior promovat la echipa mare sa fie vandut in momentul in care s-ar putea obtine cel mai bun pret, nu la prima strigare, cum ar arata o echipa a lui Dinamo care ar avea parte de cele mai moderne conditii de pregatire, in care an de an s-ar cerne jucatori mai valorosi, si care s-ar imbina intr-un grup din ce in ce mai omogen, exact asa cum s-au creat marile echipe ale clubului, inainte de ’89.

Exemplul cel mai elocvent despre o astfel de evolutie pozitiva este la handbal, unde in fiecare an am progresat, am realizat mai mult in Europa si unde, sunt sigur, ca anul viitor, dupa mansa de baraj, vom merge si mai departe.

Din propria perspectiva, noua, celor adunati pe pagina si pe grupurile ADPD, ne lipseste acum entuziasmul pe care-l aveam in urma cu doi ani, dar ar trebui sa ni-l recapatam prin viziunea despre viitor pe care am incercat s-o descriu sumar mai sus, si care poate deveni realitate doar prin noi, cu ajutorul nostru.

Si nu e greu deloc sa se intample. In momentul asta e vorba de incredere. Ea creste, cu fiecare jucator exponential sau legenda a clubului care se alatura proiectului, dar mai ales cu fiecare cotizatie sau donatie pe care o face oricare dinamovist. Pentru ca noi suntem cu adevarat Dinamo, pentru cei din jurul nostru, si ei dinamovisti, deocamdata circumspecti sau pentru cei sub ochii carora nu a ajuns inca statutul ADPD.

Nu pot incheia decat amintind ca sta si in puterea noastra sa implinim vorbele lui Hîldan: Hai sa le aratam astora ce inseamna Dinamo!

 

3 comentarii la „Greu de la vorbe la fapte, nu?”

  1. Motivul pentru care marea masa de suporteri sta în expectativa este faptul ca nu exista unitate, s a plecat cu stângul de la început cu doua asociații. Nu poți creea emulație atâta timp cât o mână de oameni nu puteți sta la masa și sa lăsați orgoliile deoparte.

  2. În seara asta avem și noi un meci prin Ștefan cel Mare, nimic pe aici despre acest meci!
    Aceste articole sunt fără absolut nicio valoare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *