Cei ce sunt dinamovisti

Cristian Severin

E greu sa fii caine in zilele astea!, nu? Poate ca nici n-a fost vreodata usor, dar cu un impas ca cel prin care trecem acum nu cred sa ne mai fi confruntat…

Dupa ’89, intr-o democratie originala, cu metehne balcanice, Dinamo a incaput pe mana unor persoane care se pretindeau a fi investitori, dar care erau de fapt niste creditori. Situatia ar fi fost cat decat acceptabila, numai ca respectivilor nu le-a ajuns numai expunerea de care au beneficiat, ci au considerat necesar ca merita ei merita mai mult, clubul mai putin. Si-au bagat bani seriosi in propriile buzunare, unii au facut si puscarie, Dinamo n-a primit nimic inapoi…

Si uite asa, am ajuns intr-un hau financiar pe care nu-l intuiam a exista si pe care nici nu-l meritam. A aparut un “salvator”, care ne-a imbrobodit ceva vreme cu promisiuni, ne-a bagat in insolventa chiar in ziua aniversara a clubului, si al carui asa-zis manageriat nu a reusit decat sa ne afunde si mai mult.

Dinamo n-a apartinut niciodata celor care se pretindeau a fi proprietari, ci a fost, este si va fi al dinamovistilor. Ati mai auzit chestia asta, de foarte multe ori o si invocati, suntem intr-un moment in care trebuie s-o si demonstrati.

Cum s-o demonstrati? Pe cine sa alegem dintre cele doua asociatii ale suporterilor? Buna intrebare!

Pe foarte pe scurt, treaba sta cam asa, fara false procese de intentii, fara patima, rational….


  1. Asociatia PCH-ului, DDB, colecteaza fonduri pentru a ajuta financiar clubul, au declarat ca nu intentioneaza sa conduca Dinamo, organizatie non-profit. Au un acord cu reprezentatul proprietarului lui Dinamo, Negoita, ca proprietarul e din Teleorman, prin care pot cumpara actiuni. Din informatiile pe care le prezinta au reusit sa achizitioneze undeva pe la aceeasi cota de actiuni pe care o are si Cornel Dinu.

Desi laudabila, initiativa PCH nu are foarte multa consistenta, pentru ca, desi au loc asigurat in Consiliul Director, ea ne expune in continuarea pericolului de a ne supune metehnelor detinatorului majoritar de actiuni, care, la o adica, poate face o majorare de capital pe care DDB nu o poate sustine, din lipsa de lichiditati, si pachetul de actiuni isi pierde din valoare, iar efortul de a-le cumpara, nul. Donatiile au valoare fixa, 48 de euro sau 1948.

2. ADPD, asociatia suporterilor careia i s-a alaturat Cornel Dinu, tot o organizatie non-profit. Desi a fost mai inceata in evolutie, nu neaparat din considerente ce tin de organizare, nu le mai amintim aici, pleaca de la ideea care functioneaza in fotbalul vest-european, aceea ca suporterii sa detina pachetul majoritar de actiuni si de a conduce Dinamo. Controland pachetul majoritar de actiuni, ADPD va impune o  echipa manageriala care va raspunde de rezultate, fiind confirmata sau infirmata de votul membrilor.

Un aspect pozitiv al acestei initiative il reprezinta demersul pe care Cornel Dinu spune ca l-a facut la diferite societati comerciale, care s-au aratat dispuse sa investeasca, prin intermediul organizatiei, in actiuni la Dinamo sau sa redistribuie catre club cota de 3.5% din impozitul de venit. Edificarea unei astfel de constructii va fi o premiera in Romania si poate va demonstra ca inainte de a fi o populatie, chiar suntem un popor care stie sa se adune in momente dificile. Momentul e unul decisiv in existenta lui Dinamo, cu siguranta dinamovistii vor sti sa aleaga calea pe care o vad ei a fi cea mai buna, aceea a suportului financiar a unui posibil viitor proprietar al clubului sau aceea a implini cu adevarat a sloganului “Dinamo suntem noi!”.

 

Un comentariu la „Cei ce sunt dinamovisti”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *